Din bucătărie venea miros de ciorbă de legume.
Iar din camera copilului se auzea râs.
Matei a ieșit în fugă, cu șosetele desperecheate și cu o mașinuță în mână.
S-a oprit când a văzut-o pe mama.
Apoi s-a lipit de piciorul meu.
„Tati, cine e doamna?”
Cuvântul a căzut în cameră ca un adevăr simplu și greu.
Tati.
Mama a clipit des.
„Îți spune… tată?”
„Da,” am răspuns liniștit. „Pentru că asta sunt.”
Andreea a ieșit din bucătărie, ștergându-și mâinile pe un prosop.
Nu era îmbrăcată elegant. Avea un tricou