Mama m-a dezmoștenit pentru că m-am căsătorit cu o mamă singură

simplu și părul prins neglijent. Obosită după tură, dar cu ochii calzi.

„Bună ziua,” a spus politicos.

Mama a privit-o lung.

Apoi iar prin casă.

Canapeaua nu era scumpă, dar era curată. Biblioteca era plină. Pe raftul de sus stătea diploma mea, înrămată simplu, nu aurită cum și-ar fi dorit ea.

„Tu… arăți bine,” a spus mama, aproape în șoaptă.

„Sunt bine,” i-am răspuns.

Și era adevărat.

Nu aveam vilă în nordul Bucureștiului.

Nu conduceam mașină de lux.

Dar aveam seri liniștite. Duminici în parc. O mână mică strecurată în