pentru prima dată nu m-am gândit la buchetul pe care trebuia să-l port eu.
Nu l-am mai văzut pe Adrian.
Nici n-am simțit nevoia.
O vreme crezusem că cea mai mare cruzime fusese să aflu că logodnicul meu mort era viu.
Nu era.
Cea mai mare cruzime fusese să înțeleg că, în fiecare dimineață în care eu mă trezeam încercând să învăț cum să trăiesc fără el, el se trezea știind că eu sufeream și alegea încă o dată să nu mă sune.
La înmormântare crezusem că