făcut să înțeleg că aveam dreptate.
După câteva secunde, am întrebat:
— De ce ai venit acum?
A scos încă un document din buzunar.
— Pentru că boala s-a întors.
Am privit hârtia fără să o ating.
— Cât timp?
— Poate șase luni. Poate un an.
Am închis ochii.
Din sufragerie s-au auzit pași.
Cea mare, care acum avea douăzeci și trei de ani, a apărut în ușă.
— Unchiule?
Apoi s-a uitat la bărbatul din fața mea.
— Cine este?
Fratele meu a devenit alb la față.
Cincisprezece ani de explicații îi stăteau în