”Am 60 de ani. Și, pentru prima dată în viață, simt că parcă nu mai exist cu adevărat” – continuarea

Am 60 de ani. Și, pentru prima dată în viață, simt că parcă nu mai exist cu adevărat — nici pentru copiii mei, nici pentru nepoți, nici pentru fostul soț, nici pentru lumea din jur.

Sigur, fizic sunt aici. Respir. Merg la farmacie, cumpăr pâine, mătur mica grădină de sub geam. Dar în interior e un gol. Tot mai greu în fiecare dimineață, acum că nu mai trebuie să mă grăbesc spre serviciu. Acum că nu mă mai sună nimeni să mă întrebe simplu: „Mamă, cum te simți?”

Locuiesc singură. De