ieșit din casă și s-a întors după aproape două ore.
Cea mare nu a vărsat nicio lacrimă.
Doar l-a întrebat:
— Dacă nu erai pe moarte, te-ai fi întors?
Fratele meu n-a răspuns imediat.
Apoi a spus:
— Nu știu.
A fost probabil cel mai dureros răspuns.
Dar măcar era adevărat.
Nu l-au iertat în acea seară.
Nici eu.
În săptămânile următoare însă, au acceptat să-l vadă.
Nu ca pe tatăl care se întorsese să-și revendice locul.
Locul acela nu mai era liber.
Ci ca pe un om care le datora adevărul.