Le-am crescut pe cele trei fiice rămase orfane ale fratelui meu timp de 15 ani

ieșit din casă și s-a întors după aproape două ore.

Cea mare nu a vărsat nicio lacrimă.

Doar l-a întrebat:

— Dacă nu erai pe moarte, te-ai fi întors?

Fratele meu n-a răspuns imediat.

Apoi a spus:

— Nu știu.

A fost probabil cel mai dureros răspuns.

Dar măcar era adevărat.

Nu l-au iertat în acea seară.

Nici eu.

În săptămânile următoare însă, au acceptat să-l vadă.

Nu ca pe tatăl care se întorsese să-și revendice locul.

Locul acela nu mai era liber.

Ci ca pe un om care le datora adevărul.