viața lor un stilou. Au ținut bâta, cârligul, ugerul cald al oii dimineața.
Acum câteva zile am alunecat pe niște pietre ude, la coborâre, și mi-am spart gamba. Am pus peste ea o cârpă și frunză de pătlagină, cum mă învățase mama, și-am zis că trece. N-a trecut. S-a umflat, s-a înnegrit, mi-a urcat fierbințeala până-n cap. Vecinul Ilie m-a băgat cu de-a sila în Dacia lui și m-a adus la oraș.
Și-am ajuns aici, în lumina asta albă, printre oameni curați, cu telefoane, cu haine călcate.
Iar eu — cu