strigat la telefon, fiindcă Geta, vecina, își usucă rufele fix lângă gardul grajdului.
M-am pregătit sufletește să văd milă. Milă e cel mai greu lucru de dus, mai greu decât găleata plină.
Numai că nu asta am găsit.
Geta a ieșit la poartă și m-a oprit cu mâna pe braț.
— Viorică. Să nu semnezi nimic. Auzi tu la mine? Nimic.
Mai încolo, Mariana, care lucrează la Primărie și-mi ia impozitul de 30 de ani, m-a strigat de peste drum:
— Doamna Viorica, aveți chitanțele toate? Toate, din ’96 încoace?
— Le am,