La înmormântarea soțului meu, o femeie necunoscută a leșinat lângă sicriu. Cei doi adolescenți care o țineau de brațe plângeau și strigau același cuvânt ca fiica mea: „Tata.”

lui. Zicea că-i place tare mult.

Am rămas cu gura uscată. Am scos din poșeta mea o sticluță identică. Același parfum. Îl cumpărasem și eu, tot de ziua lui.

Am pus sticluțele una lângă alta pe masă, și mie mi-au dat lacrimile, deși juram că n-o să plâng în fața ei. Nina a scotocit prin bonuri și a scos unul mototolit, îngălbenit. Doi flacoane din același parfum. Cumpărate în aceeași zi. Din același magazin, de la mall-ul din Bacău. Pe același bon.

Le luase pe amândouă odată. Unul mi l-a