La înmormântarea soțului meu, o femeie necunoscută a leșinat lângă sicriu. Cei doi adolescenți care o țineau de brațe plângeau și strigau același cuvânt ca fiica mea: „Tata.”

dat mie, „din partea lui”, celălalt ei, „din partea lui”. Ne cumpărase la dublu tot: parfumul, vestele de Paște — aveam amândouă câte una la fel, doar culoarea diferită —, până și lănțișoarele. Economisea timp, probabil. Un singur drum la magazin, două femei mulțumite.

— Ne-a iubit egal, a spus Nina cu un râs amar care s-a stins în lacrimi. Sau nu ne-a iubit deloc pe niciuna. Nu mai știu ce e mai rău.

Am stat ore întregi. Am pus cap la cap datele ca la un dosar penal. Turele lui de trei