la amândouă frică, cred, să nu ne repezim una la alta. Dar când ne-am așezat față în față, la o cafea la care niciuna nu s-a atins, n-am mai avut putere de război. Aveam amândouă aceeași față trasă, aceleași cearcăne, aceeași întrebare fără răspuns.
Nina a scos din geantă o pungă de plastic. În ea erau lucruri de-ale lui rămase pe la ea — un ceas, un portofel vechi, câteva bonuri. A întins pe masă o sticluță de parfum bărbătesc, aproape goală.
— Ăsta i l-am luat eu, mi-a spus. De ziua