La 64 de ani, am decis în sfârșit că nu voi mai merge niciodată la copiii mei acasă fără să fiu invitat

În prima seară mi-au tremurat degetele.

Dar nimeni nu s-a uitat la telefon.

Nimeni nu s-a uitat la ceas.

M-au ascultat.

Pare un lucru mic.

Pentru mine nu era.

Într-o duminică, telefonul a sunat.

Era fiica mea.

— Tată, unde ești?

Întrebarea m-a surprins.

— La munte.

— La munte?

— Da. Am venit cu niște prieteni pentru weekend.

A urmat o tăcere.

— Nu știam că ai prieteni cu care mergi în excursii.

Am zâmbit.

— N-ai întrebat.

Nu am spus-o cu răutate.

Poate tocmai de aceea a durut-o.

Câteva săptămâni mai târziu, de ziua