distrusese.
Pavel nu a mai venit niciodată cu plicuri de bani.
În schimb, venea cu fotografii vechi.
Cu povești despre copilăria Alinei pe care mama nu mai apucase să i le spună.
Cu amintiri.
Într-o zi, Alina l-a întrebat:
— Dacă aș fi refuzat să vă ascult?
Pavel a zâmbit trist.
— Aș fi continuat să vin la cafenea.
Aș fi băut aceeași cafea.
Și aș fi plecat.
Măcar aș fi știut că te văd bine.
Ochii Alinei s-au umplut din nou de lacrimi.
Pentru prima dată după foarte mulți ani, a