făcut un pas spre el.
Nu l-a îmbrățișat.
I-a prins doar mâna.
— Nu pot să vă spun încă „tată”.
Dar pot să vă spun Pavel.
Și, dacă aveți răbdare…
Poate într-o zi lucrul acesta se va schimba.
Bărbatul a închis ochii.
În acea clipă, înțelesese că nu primise iertarea.
Dar primise ceva la fel de prețios.
O nouă șansă.
Iar uneori, după o viață întreagă de regrete, o singură șansă valorează mai mult decât orice avere.