În fiecare seară, un bărbat elegant venea în cafeneaua unde lucram și îmi lăsa bacșișuri uriașe fără să spună aproape nimic. Când l-am urmărit ca să-i înapoiez banii, mi-a cerut doar atât: „Dă-mi o oră din viața ta mâine… după aceea vei înțelege totul.”

nici banii pe care mi i-ați lăsat nu schimbă asta.

— Nu au fost ca să-mi cumpăr iertarea.

Au fost singurul mod prin care am simțit că pot face ceva pentru tine până găsesc curajul să vorbesc.

Alina și-a șters lacrimile.

— Nu știu dacă vă pot ierta.

Astăzi nu.

Poate nici mâine.

Dar vreau să aflu adevărul.

Tot adevărul.

În lunile care au urmat s-au întâlnit din când în când.

Nu în fiecare zi.

Nu ca tată și fiică.

Ci ca doi oameni care încercau să repare ceva ce timpul aproape