Lupii nu au atacat.
Au rămas nemișcați, privind direct spre cei cinci bărbați.
Era o liniște apăsătoare.
Se auzea doar respirația grea a liderului și foșnetul frunzelor.
Unul dintre lupi a făcut un pas înainte.
Apoi încă unul.
Banditul care ținea bâta și-a coborât încet arma.
— Șefu’… hai să plecăm…
Vocea îi tremura.
Liderul a încercat să râdă.
— Sunt doar niște animale.
Dar râsul i s-a stins imediat.
Lupul mai mare s-a apropiat de Dumitru și s-a așezat între el și bandiți.
Celălalt s-a deplasat câțiva metri în lateral, tăindu-le