Nimic.
Am mai făcut un pas.
— Sunt eu. Emily.
Gorila a ridicat încet capul.
Michael a încremenit în spatele meu.
Koda și-a întors fața spre mine, ca și cum încerca să-mi găsească locul în spațiu doar după sunet.
Am început să plâng.
— Îți mai amintești de mine?
Koda a scos un sunet foarte încet. Aproape ca un oftat.
Apoi s-a ridicat.
Michael mi-a șoptit:
— Nu te mișca.
Koda a făcut un pas.
Apoi încă unul.
A venit direct spre mine.
Când a ajuns aproape, și-a întins mâna și mi-a atins