început să mănânce.
Mama s-a aplecat spre mine.
— Dacă pleci după asta, să nu te aștepți ca lucrurile să mai fie la fel în familie.
Am privit-o.
— Asta sper.
Nu am mai rămas la desert.
Mi-am achitat nota mea și a lui Matei, i-am urat tatălui meu pensie liniștită și am plecat cu băiatul meu.
În mașină, Matei a stat tăcut câteva minute.
Apoi m-a întrebat:
— Bunica e supărată pe mine?
Am tras pe dreapta.
M-am întors spre el.
— Nu ai făcut nimic greșit. Nimic din ce s-a întâmplat în