Fratele meu i-a pus fiului meu de opt ani un hotdog în față, în timp ce copiii lui mâncau fripturi scumpe, iar mama mi-a spus că trebuia să-i aduc singură mâncare

Partea a 2-a – Continuarea poveștii

 

M-am uitat la chelner.

— Vă rog să separați nota.

Pentru prima dată în seara aceea, Cătălin n-a mai zâmbit.

— Cum adică?

— Eu plătesc ce am consumat eu și Matei. Și vă rog să-i aduceți copilului meu friptura pe care a cerut-o.

Chelnerul a dat din cap.

— Desigur.

— Restul mesei rămâne pe nota celui care a făcut rezervarea și comenzile.

Cătălin s-a ridicat.

— Stai puțin.

— Ce anume?

— Nu poți face asta.

— De ce?

— Pentru că am stabilit că masa se plătește din fondul familiei.

— Nu.