aveam dreptul să uit.
L-am privit lung.
Era tot băiatul meu.
Doar că acum era un bărbat care făcuse ceva ce mă rănise profund.
— Ascultă-mă bine, i-am spus.
A ridicat ochii.
— Nu m-a durut că mi-ai cerut să sun înainte. E casa voastră. Aveți programul vostru și e firesc să-l respect.
Am făcut o pauză.
— M-a durut că m-ai lăsat în stradă.
A închis ochii.
— Știu.
— Și m-a durut că ai pus în gura soției tale niște cuvinte pe care ea nu le spusese.
Elena a rămas tăcută.
— Ai dreptate,