să răspund. Într-un salon de spital ești pregătită pentru durere, pentru frică, pentru moarte. Nu ești pregătită pentru asta.
— Nevastă-mea, Geta, a murit acum 6 ani, a spus el, privind perdeaua. Ea îmi zicea că o să rămân singur ca un câine, dacă tot latru la toată lumea. Băiatul meu, Cătălin, e în Spania. Nu ne-am mai vorbit de 9 ani. Nici nu știe că sunt aici.
A tras aer în piept.
— Toată viața am crezut că ăsta e curajul. Să lovești primul. Când am căzut pe scările alea, s-au