Două cuvinte pe care nu le mai spusese nimănui
Am intrat totuși. Aveam de făcut pansamentul de dimineață și nimeni altcineva nu voia să treacă pragul acela.
Avocatul, un bărbat de vreo 50 de ani, cu o servietă maro pusă pe scaunul de lângă geam, s-a ridicat politicos și a ieșit pe hol să vorbească la telefon.
Am rămas singuri. Am tras măsuța, am scos comprese, am început.
Mâinile îmi tremurau. El s-a uitat la ele.
— Roxana.
Era prima dată în 12 zile când îmi spunea pe nume.
— Da?
Bătrânul