Era cel mai temut pacient din tot spitalul — dăduse afară șapte asistente în două luni și se lăuda că poate cumpăra pe oricine. În a treia zi de gardă, m-a privit lung și mi-a spus ceva ce m-a înghețat…

Două cuvinte pe care nu le mai spusese nimănui

Am intrat totuși. Aveam de făcut pansamentul de dimineață și nimeni altcineva nu voia să treacă pragul acela.

Avocatul, un bărbat de vreo 50 de ani, cu o servietă maro pusă pe scaunul de lângă geam, s-a ridicat politicos și a ieșit pe hol să vorbească la telefon.

Am rămas singuri. Am tras măsuța, am scos comprese, am început.

Mâinile îmi tremurau. El s-a uitat la ele.

— Roxana.

Era prima dată în 12 zile când îmi spunea pe nume.

— Da?

Bătrânul