nu te voi contacta niciodată.
— De ce?
— Pentru că ceea ce s-a întâmplat nu începe cu el.
Se uită la mine.
— Începe cu tatăl vostru.
Am încremenit.
— Tatăl nostru?
Margareta închise ochii.
Și atunci mi-am dat seama că spusese exact ceea ce auzisem.
Nostru.
Am intrat.
Pe masa din sufragerie se afla o cutie veche de lemn.
Margareta o deschise.
Înăuntru erau fotografii, scrisori și un certificat de naștere îngălbenit.
— Mama mea se numea Ana Ionescu, spuse ea. Tatăl meu biologic era Victor Marinescu.
Am simțit că încăperea