De-aia am venit. Credeam că am greșit eu ceva.
Am simțit cum mi se strânge ceva în piept. Omul ăsta, care mă învățase pe mine ce e cinstea, stătea acolo convins că el e de vină. Că el e prostul. Când, de fapt, un vecin îl mințea în față și îi golea pensia cu o hârtie semnată din încredere, în bucătărie, lângă o cană de ceai.
Peste 5.000 de lei se duseseră așa, în 4 luni. Bani de medicamente. Bani de lemne. Bani de mâncare pentru un om singur.