«Domnule agent, scoateți-l pe moșul ăsta senil de la coadă, că ne ține pe toți în loc», a pufnit femeia de la ghișeu. M-am apropiat să-l conduc afară… și mi-a înghețat mâna pe legitimație: era domnul Grigore, dascălul care mă lăsase de TREI ori corigent doar ca să mă țină în școală…

cad. Domnul Grigore.

Mă ținea după ore. „Andrei, tu ești corigent la matematică, rămâi să-ți explic.” Rămâneam. Îmi strecura în ghiozdan un corn cu ceva, „că uite, mi-a rămas de la mine”. Serile venea la meditații și nu-mi cerea niciun leu, deși ceilalți copii plăteau.

Abia mult mai târziu am înțeles adevărul. Mă lăsa corigent dinadins.

Cât eram corigent, avea motiv oficial să mă țină lângă el, în școală, sub ochii lui. Un copil corigent e „în lucru”, e „recuperabil”, nu-l ia statul așa ușor. Mă pica la catalog ca