Partea a 2-a – Continuarea poveștii
— Omul acela nu m-a întrebat dacă sunteți fiica lui, spuse Artur.
Mi-am strâns bilețelul în palmă.
— Ce a întrebat?
— Numărul dosarului.
Am ridicat privirea.
— Atât?
— Atât.
Artur se opri înainte să iasă.
— După aceea mi-a spus că avocații lui vor începe să verifice documentele în seara asta.
În noaptea aceea am fost transferată.
Hector nu a venit să mă „salveze”.
Nimeni nu putea șterge o condamnare printr-un telefon.
Dar până dimineață, trei avocați angajați de el ceruseră acces la dosar și începuseră