„Dacă eu nu apuc s-o văd crescând, poate măcar altcineva va primi mai mult timp lângă copiii lui”, mi-a spus soțul meu când medicii i-au dat doar câteva luni de trăit.

meu a învățat să meargă pe bicicletă.”

Am citit fraza de trei ori.

Și m-am întors, în mintea mea, la seara de pe balcon.

La mâna lui Radu peste burta mea.

„Dacă eu nu apuc s-o văd crescând, poate măcar altcineva va primi mai mult timp lângă copiii lui.”

Exact asta făcuse.

În seara aceea, Sofia m-a găsit plângând.

— Mamă, de ce plângi?

Am tras-o lângă mine.

— Pentru că tata a ajutat un om.

— Când era bolnav?

Am dat din cap.

— Și după ce nu a mai fost.

Sofia s-a