Când tatăl sărac i-a oferit fiicei sale un simplu plic la nuntă

Are dreptate.

Soția lui îl privi uluită.

Bărbatul se ridică și se apropie de Ion.

— Trebuia să-i spun cu mult timp în urmă.

Apoi îi întinse mâna.

— Îmi pare rău.

Ion se uită la mâna lui.

După câteva clipe, o strânse.

Nu triumfător.

Nu teatral.

Pur și simplu ca doi oameni care înțeleseseră că se spusese destul.

Ana își îmbrățișă tatăl.

— Credeam că ai venit aici simțindu-te prost pentru că nu-mi puteai oferi ceva scump.

Ion râse încet.

— Am venit aici simțindu-mă prost pentru că pantofii ăștia mă strâng de