ea pentru ceea ce are.
Ion îl privi câteva secunde.
Pentru prima dată în acea seară, zâmbi.
Foarte puțin.
— Acum înțeleg de ce te-a ales.
Mama mirelui încercă să protesteze.
Andrei se întoarse spre ea.
— Mamă, ajunge.
— Eu doar am vrut să te protejez.
— De cine? De femeia pe care o iubesc? Sau de faptul că tatăl ei nu purta un costum suficient de scump pentru tine?
Femeia tăcu.
Andrei continuă:
— Ai râs de omul care a ajutat familia noastră când era aproape să piardă totul.
Tatăl lui ridică privirea.
—