bunicul interveni:
— Mai lipsește ceva.
Ava se întoarse.
— Ce?
— Scuzele.
— Pentru ce? Că am condus o mașină?
Bunicul clătină încet din cap.
— Nu. Pentru că ai luat ceva ce știai că nu-ți aparține și apoi te-ai comportat de parcă sora ta era problema pentru că îl voia înapoi.
Ava nu și-a cerut scuze în seara aceea.
Și, într-un fel, m-am bucurat.
Nu voiam o scuză spusă doar pentru că bunicul îi ordonase.
Am ieșit după cină și m-am apropiat de SUV.
Pentru prima dată după două săptămâni, cheia era