din nou în mâna mea.
Când am deschis portiera, am văzut interiorul.
Ambalaje.
Două pahare goale de cafea.
Machiaj pe consola centrală.
O zgârietură pe plasticul portierei.
Și miros de țigări electronice dulci.
Bunicul apăruse în spatele meu.
— Îmi pare rău.
— Nu tu ai făcut asta.
— Eu am cumpărat mașina ca să-ți fac viața mai ușoară. Nu ca să devină încă un lucru pe care trebuie să-l cedezi.
Apoi îmi întinse un alt plic.
Înăuntru erau actele mașinii și datele de contact ale reprezentanței.
— Mâine o duci la verificare. Eu