A doua zi dimineață, la ora opt fără zece, curierul a oprit în fața casei fiului meu.
Plicul era gros, crem, cu numele lui scris clar pe față.
L-a deschis chiar în curte.
Nici nu apucase bine să-și termine cafeaua.
Înăuntru se aflau copii după toate transferurile bancare făcute de mine în ultimele șase luni. Avansul pentru sală. Aranjamentele florale. Orchestra. Fotograful. Tortul. Până și cele 12.500 de lei pentru luna de miere în Grecia.
Iar pe ultima pagină era o notificare simplă.