pe birou.
— Dar cum ajung mâine…
— Nu este problema Ameliei.
Mama făcu un pas înainte.
— Nu poți s-o lași fără mașină.
Bunicul se uită spre mine.
— Amelia a fost fără mașină două săptămâni.
Mama nu mai spuse nimic.
Ava scoase cheile din geantă și le aruncă pe birou.
Bunicul nici măcar nu se uită la ele.
— Ridică-le și pune-le în mâna surorii tale.
— Vorbești serios?
— Foarte.
Ava le luă.
Veni spre mine.
Pentru câteva secunde am rămas una în fața celeilalte.
Apoi îmi întinse cheile.
— Poftim.
Am întins mâna.
Dar