murit într-un accident.
— Și?
— N-am văzut niciodată mormântul.
Am simțit un fior.
Daniel continuă:
— Când aveam șaptesprezece ani, am găsit într-un sertar o scrisoare adresată mamei.
— Despre Matei?
Dădu din cap.
— Scria: „Nu mai încerca să-l contactezi. Pentru el este mai bine să creadă că familia lui nu-l mai caută.”
Am rămas fără cuvinte.
— Atunci Matei poate nu murise.
— Exact.
Daniel îmi povesti în sfârșit adevărul pe care îl ascunsese.
Cu ani înainte să ne cunoaștem, încercase să-l găsească pe Matei.
Descoperise că după un conflict grav în familie, fratele