Ani la rând, soțul meu a repetat: „Într-o zi o să am un băiat.”

În următoarele zile, ceea ce la început păruse doar reacția emoțională a unui tată deveni ceva mult mai complicat.

Daniel îmi mărturisi că moartea fratelui său fusese subiectul despre care familia lui refuzase să vorbească.

Mi se spusese mereu că Daniel fusese singur la părinți.

Mama lui murise cu trei ani înainte să ne cunoaștem.

Tatăl lui, Victor, trăia încă, dar relația lor era rece.

— Cum a murit Matei? am întrebat.

Daniel rămase mult timp tăcut.

— Asta este problema.

— Ce vrei să spui?

— Toată viața mi s-a spus că a