Am mers la casa unui văduv bogat ca să-i dau ultimii bani pe care tata murise crezând că îi datorează familiei lui. Când a văzut numele de pe plic, nu a luat niciun leu și mi-a spus doar: „Rămâi la cină.”

în afacere.

— De ce?

— Pentru că voia să repare ce făcuse.

— Ce făcuse?

Andrei m-a privit direct.

— După ce tatăl tău a plecat din firmă, tata a lăsat lucrurile să pară ca și cum Mihai Pavel fusese doar un angajat care abandonase afacerea.

M-am ridicat.

— Și tu știai?

— Nu până după moartea lui.

— Dar de când ai aflat?

A ezitat.

A fost suficient.

— De cât timp, Andrei?

— Aproape un an.

Mi-am luat geanta.

— Irina…

— Un an.

— Am încercat să găsesc o soluție.

— Nu. Ai încercat să găsești o soluție confortabilă