Am mers la casa unui văduv bogat ca să-i dau ultimii bani pe care tata murise crezând că îi datorează familiei lui. Când a văzut numele de pe plic, nu a luat niciun leu și mi-a spus doar: „Rămâi la cină.”

pentru familia ta.

— Dacă asta voiam, nu ți-aș fi arătat nimic.

— Mi-ai arătat pentru că am apărut la ușa ta.

M-am îndreptat spre hol.

Mara cobora tocmai atunci scările.

— Pleci?

M-am oprit.

— Da, draga mea.

— Mai vii?

Nu am știut ce să-i răspund.

Andrei a rămas în spatele meu.

— Irina, te conduc.

— Nu este nevoie.

Am plecat cu cei 18.000 de lei în geantă și cu o datorie mult mai mare în minte.

În următoarele două săptămâni nu l-am văzut.

Dar sora lui nu a avut aceeași răbdare.

Laura