Am ieșit din închisoare la 43 de ani, cu numele distrus și fără nimeni, și mi-am cumpărat cea mai ieftină casă dintr-un sat de munte. În mijlocul curții era o cușcă uriașă de câine, iar un bărbat mi-a oferit de două ori prețul casei înainte să se uite exact spre ea. A doua zi am luat barosul și am aflat de ce.

Am continuat.

Ilie lăsase puține informații.

Orașul în care plecase.

Prenumele și numele bărbatului.

O adresă foarte veche.

Și apoi:

“Ce este aici e pentru fata mea. Să-i spuneți că taică-su a fost prost și că i-a părut rău.”

Am închis caietul.

Nu m-am atins de bijuterii.

A doua zi am plecat în oraș cu fotografiile și cu actele de cumpărare ale casei.

Am cerut sfaturi despre cum trebuia procedat cu bunurile și documentele descoperite pe proprietate și am contactat un avocat înainte să mut sau să înstrăinez ceva.

Nu