Grigore a clipit de două ori.
— Poftim?
— Ai auzit întrebarea.
Soțul meu, Mihai, și-a lăsat încet furculița pe farfurie.
Silvia privea în jos.
— Doamnă, cred că interpretați greșit…
— Sunt mama ei. Spune-mi Elena.
Am tăiat o bucată generoasă de prăjitură, am pus-o pe o farfurie și am așezat-o în fața Silviei.
Grigore a râs scurt.
— Vedeți? Exact despre asta vorbesc. Toată lumea îi face pe plac și apoi eu sunt cel rău pentru că încerc s-o ajut.
Atunci am observat ceva.
Silvia nu se atingea de prăjitură.
Nu pentru că