Am ieșit din închisoare la 43 de ani, cu numele distrus și fără nimeni, și mi-am cumpărat cea mai ieftină casă dintr-un sat de munte. În mijlocul curții era o cușcă uriașă de câine, iar un bărbat mi-a oferit de două ori prețul casei înainte să se uite exact spre ea. A doua zi am luat barosul și am aflat de ce.

voiam să fac presupuneri despre cine era proprietarul legal al fiecărui lucru.

Știam doar un lucru:

Ilie spusese cui voise să ajungă lada.

În după-amiaza următoare, Costel s-a întors.

A intrat pe poartă fără să aștepte să-i deschid.

S-a oprit când a văzut cușca desfăcută.

Apoi placa.

Fața i s-a schimbat.

— Ai umblat acolo.

Nu era o întrebare.

— Este proprietatea mea.

S-a apropiat de groapă.

— Ce-ai găsit?

— De ce te interesează?

— Îl cunoșteam pe Ilie.

— Ieri nu știai dacă avea câine.

A ridicat ochii spre mine.

De data asta nu