Am ieșit din închisoare la 43 de ani, cu numele distrus și fără nimeni, și mi-am cumpărat cea mai ieftină casă dintr-un sat de munte. În mijlocul curții era o cușcă uriașă de câine, iar un bărbat mi-a oferit de două ori prețul casei înainte să se uite exact spre ea. A doua zi am luat barosul și am aflat de ce.

un alt nume.

Mariana.

Fiica lui.

Ilie scria despre ea cu o furie care, de la o pagină la alta, se transforma în regret.

Se certaseră cu aproape treizeci de ani înainte.

Mariana iubise un bărbat pe care Ilie nu-l acceptase.

Îi spusese că, dacă pleacă după el, să nu se mai întoarcă.

Ea plecase.

Iar Ilie fusese suficient de încăpățânat încât să respecte propria cruzime.

Ani întregi.

Pe ultimele pagini scrisul devenea tremurat.

Am găsit o propoziție subliniată de două ori.

“Dacă găsește cineva lada, s-o caute pe Mariana.”