un alt nume.
Mariana.
Fiica lui.
Ilie scria despre ea cu o furie care, de la o pagină la alta, se transforma în regret.
Se certaseră cu aproape treizeci de ani înainte.
Mariana iubise un bărbat pe care Ilie nu-l acceptase.
Îi spusese că, dacă pleacă după el, să nu se mai întoarcă.
Ea plecase.
Iar Ilie fusese suficient de încăpățânat încât să respecte propria cruzime.
Ani întregi.
Pe ultimele pagini scrisul devenea tremurat.
Am găsit o propoziție subliniată de două ori.
“Dacă găsește cineva lada, s-o caute pe Mariana.”