mai gravă decât și-o amintea.
În ea nu era nici reproș, nici bucurie exagerată.
Doar o voce cunoscută.
Pe pridvor stătea Ana.
Nu o mai văzuse de treizeci de ani.
Când se întâlniseră ultima dată, ea avea treizeci și doi de ani.
Acum avea șaizeci și doi.
Trecuse o viață întreagă.
Se schimbase mult.
Îmbătrânise.
Se îngrășase.
Părul îi albise aproape complet.
Ridurile adânci îi brăzdau fața.
Mâinile îi erau bătătorite de muncă, cu venele ieșite în relief.
Purta cizme de cauciuc.
Peste rochie avea un halat vechi din bumbac.