În următoarele minute, Maria și-a văzut de treabă fără să mai spună nimic. I-a verificat perfuzia, a notat valorile de pe monitor și a așezat medicamentele în ordinea în care urmau să fie administrate.
Șeicul o urmărea atent.
— Nu mă auzi? a întrebat el pe un ton tăios.
— Vă aud foarte bine, a răspuns ea fără să ridice vocea. Dar sunt aici ca să-mi fac meseria.
Răspunsul ei l-a luat prin surprindere. Nimeni nu-i mai vorbise astfel de foarte mult timp. Nu era obrăznicie, dar nici teamă.
În următoarele două