Pe cap purta un batic decolorat.
Doar ochii rămăseseră la fel.
Cenușii.
Luminoși.
Cu aceeași privire ușor mijită pe care Victor și-o amintea din copilărie.
Așa îl privea când spărgea borcanul cu dulceață.
Când o mințea că luase o notă mică.
Și când plecase pentru ultima dată spre oraș.
— Bună ziua, Anuța, a spus el încet.
— Bună ziua, Vali…
Continuarea poveștii în primul comentariu de sub imagine ![]()
Vezi mai puţin