Partea a 2-a – Continuarea poveștii
Ioan s-a uitat spre fiul lui, apoi spre mine.
— Mai am un teren.
Bărbatul de lângă SUV a oftat.
— Tată, nu trebuie să-i povestești toate prostiile astea.
— Lasă-l să vorbească, am spus.
Ioan și-a îndreptat spatele.
— Când ne-am mutat la băiatul nostru, i-am trecut casa din sat pe numele lui. Am crezut că așa e firesc. E singurul nostru copil.
Maria și-a coborât privirea.
— Ne-a promis că vom rămâne acolo cât trăim.
— Și terenul? am