După trei ani petrecuți în închisoare, am cumpărat o casă veche la țară. Dar când am dărâmat cușca uriașă din curte, am descoperit ceva ce nu ar fi trebuit să vadă nimeni…

Am rămas nemișcată câteva secunde.

Sub placa de beton nu era pământ.

Era o scară îngustă din fier care cobora în întuneric.

Am luminat cu lanterna.

Scara se oprea în fața unei uși metalice vechi.

Nu părea un beci obișnuit.

Părea un loc construit special ca să nu fie găsit niciodată.

Am coborât încet.

Aerul era rece și mirosea a umezeală.

Ușa era încuiată doar cu un lacăt ruginit.

L-am lovit de două ori cu barosul și s-a desprins.

Când am împins ușa, balamalele au scârțâit atât de tare încât