—După douăzeci de ani, nu mai sunteți necesară.
Patricia a rostit fraza la ora nouă și șapte minute, într-o sală de ședințe de la etajul douăzeci și unu al clădirii Novatek din Santa Fe, cu aceeași voce cu care anunța schimbarea aparatelor de cafea.
Nici măcar nu mi-a oferit un scaun.
În fața mea stăteau ea, tânărul avocat care nu ridica privirea din calculator și Rodrigo Salazar, directorul financiar, cu manșetele cămășii perfect aliniate și un ceas argintiu care ticăia prea tare în liniștea aceea.
Pe masă se afla un