Un necunoscut din tren mi-a strecurat o batistă gri în palmă și mi-a șoptit: “Prefă-te că ți-e rău. Și orice ți-ar pune în față, nu semna.” Mergeam cu fiul meu de nouă ani la socrul meu bolnav și nu-i spusesem acelui bărbat nici cine sunt, nici unde merg. Câteva ore mai târziu, am înțeles de ce mă avertizase…

pe care îl lua cu el pe balcon.

Crezusem că era doar obosit.

— Și ce a făcut înainte să moară?

Alexandru și-a ridicat ochii.

— A schimbat modul în care urma să fie protejată partea lui din firmă dacă i se întâmpla ceva.

Am simțit un gol în stomac.

— Matei.

Alexandru încuviință.

— Partea lui Mihai trebuia să rămână în beneficiul copilului. Iar până când Matei va putea lua singur asemenea decizii, interesele lui trebuie protejate prin reprezentantul lui legal.

— Adică prin mine.

— Da.

M-am uitat spre dosar.

Începeam să înțeleg.

— Ce