Un necunoscut din tren mi-a strecurat o batistă gri în palmă și mi-a șoptit: “Prefă-te că ți-e rău. Și orice ți-ar pune în față, nu semna.” Mergeam cu fiul meu de nouă ani la socrul meu bolnav și nu-i spusesem acelui bărbat nici cine sunt, nici unde merg. Câteva ore mai târziu, am înțeles de ce mă avertizase…

am construit firma, am împărțit-o între băieți. Mihai avea partea lui, Sorin partea lui, iar eu am păstrat restul.

— Știu.

— Nu știi tot.

Cu aproximativ un an înainte să moară, Mihai descoperise că Sorin făcuse mai multe operațiuni în firmă fără acordul lui. Mutase bani, semnase contracte și luase decizii care îl avantajau.

Mihai începuse să strângă dovezi.

— De ce nu mi-a spus?

— Pentru că voia să fie sigur înainte să-și acuze propriul frate.

Mi-am amintit de ultimele luni ale lui Mihai. De serile în care venea târziu. De telefonul