Un necunoscut din tren mi-a strecurat o batistă gri în palmă și mi-a șoptit: “Prefă-te că ți-e rău. Și orice ți-ar pune în față, nu semna.” Mergeam cu fiul meu de nouă ani la socrul meu bolnav și nu-i spusesem acelui bărbat nici cine sunt, nici unde merg. Câteva ore mai târziu, am înțeles de ce mă avertizase…

pălit.

Nici măcar nu a trebuit să-i explic.

— De unde o ai?

— Un bărbat mi-a dat-o ieri în tren.

Alexandru închise ochii.

— Deci a reușit să ajungă la tine.

— Cine?

N-a răspuns imediat.

— Alexandru, cine este omul acela?

— Constantin Ionescu. A lucrat mulți ani cu firma noastră. Contabil, apoi consultant financiar. Mihai avea încredere în el.

Am simțit că-mi bate inima mai repede.

— De ce m-a avertizat?

Alexandru se uită la dosar.

— Pentru că știe ce este înăuntru.

— Atunci spune-mi dumneata.

Socrul meu și-a trecut mâna peste față.

— După ce